Astăzi, ordinea globală s-a prăbușit efectiv. Fără nicio investigație internațională, Statele Unite au atacat Venezuela și au susținut chiar că l-au răpit pe președintele Nicolás Maduro și pe soția sa. Acest lucru nu este nou. De când Hugo Chávez a fost ales în 1998, Venezuela se confruntă cu o destabilizare constantă susținută de SUA—lovituri de stat, sancțiuni și operațiuni de schimbare a regimului care i-au devastat economia.
Acest incident reînvie spiritul Doctrinei Monroe din secolul XIX, sub care America Latină a fost tratată ca o curte din spatele Statelor Unite. Istoria arată cum această doctrină a dus la exploatare, dictaturi militare și crime în masă—Chile 1973 fiind unul dintre cele mai întunecate exemple.
Ceea ce se întâmplă astăzi merge chiar mai departe. După genocidul israelian din Gaza și atacurile din întreaga regiune – întâmpinate de tăcerea globală – legea internațională a pierdut orice semnificație. Când statele puternice pot încălca regulile în mod deschis, altele vor urma exemplul.
Scopul real al agresiunii occidentale este China – prima țară din ultimii 400 de ani care pune serios la îndoială dominanța tehnologică și economică a Occidentului. În timp ce SUA își pierd terenul economic, încă se bazează pe puterea militară pentru a împreuna China. Această strategie împinge lumea spre o război trei mondial lent și fragmentat.
Țările primesc acum o alegere brutală: să se alăture războaielor occidentale sau să fie distruse. Pakistan se confruntă și el cu această alegere. În loc de dezbatere publică, deciziile sunt impuse și opoziția este înăbușită.
După petrolul din Venezuela, Iranul ar putea fi următorul. Dacă Pakistan nu are o strategie independentă clară, risca să fie tras în războaie de proxy interminabile.
O adevărata adevăr este clară: vorbele despre drepturile omului și democrație sunt acum doar o acoperire pentru schimbarea regimului. Sistemul global este guvernat de forța militară. Dezbaterile reale de viitor nu sunt despre libertate ideală, ci despre cum să protejăm democratic suveranitatea și apărarea națională – înainte să fie prea târziu.
