unul dintre creatorii mei preferați.👍🥃

Când mă uit la Walrus, prima lucrare care mă atrage nu este promisiunea descentralizării, ci faptul că protocolul presupune ceva pe care mulți îl evită să-l spună în voce înaltă: stocarea datelor este un proces continuu. Nu este un eveniment punctual, nu este un încărcare urmată de uitare. Este un proces care implică angajament, menținere și stimulente clare pentru ca acest angajament să nu se piardă în timp. Protocolul Walrus a fost construit exact pornind de la această premisă.



Intern, un Walrus funcționează ca o lanț bine definit de responsabilități. Când un utilizator decide să stocheze un fișier, sistemul nu primește doar datele și le distribuie. Transformă acest fișier într-o structură care poate fi verificată în timp. Datele sunt fragmentate, codificate și pregătite pentru a fi păstrate de mai mulți operatori din rețea. Fiecare operator își asumă rolul de a păstra anumite părți ale conținutului, ca și cum ar îngriji pagini numerotate ale unui cartea care trebuie să rămână completă ani de zile. Nicio pagină izolată nu spune întreaga poveste, dar lipsa multor pagini compromite cartea. Această analogie ajută la înțelegerea faptului că Walrusul nu se bazează pe încredere, ci pe o arhitectură structurată.